Fundaţia Origini Carpatice -preocupări-

Actul constitutiv al Fundaţiei Origini Carpatice prevede la pct b următoarele:

„SCOPUL Fundației Origini Carpatice este cunoașterea și punerea în valoare a ținuturilor de la Curbura Carpaților ți a spațiului Carpato-danubiano-pontic, inițierea și susținerea de proiecte și programe culturale, cunoașterea și promovarea istoriei adevărate a traco-geto-dacilor, strămoșii poporului român ,promovarea artelor, tradițiilor, culturii autentice românești, prezervarea, ,restaurarea și/sau punerea în valoare a monumentelor istorice și culturale, susținerea unor acțiuni de spiritualitate și religie, inițierea de programe sociale și de susținere financiară/materială a activității proprii cât și a instituțiilor, asociațiilor sau fundațiilor care au ca obiectiv susținerea culturii, artei, patrimoniului, istoriei, protecția persoanelor dezavantajate social, a creatorilor aflați în dificultate socio- profesională, colectarea de fonduri pentru susținerea/inițierea unor programe în domeniile cultural, istoric, artistic, social, de ecoturism, turism cultural și rural, activități de ecologizare a mediului. „

Fundația desfășoară activități care se încadrează strict în prevederile statutare și se delimitează de orice atitudine agresivă, respingând intoleranța etnică, religioasă, rasială, culturală ori național , neadmițând tendințe de incitare, învrăjbire ori manipulare.

Spunem DA naționalismului când este vorba de prezervarea valorilor neamului,

Spunem DA naționalismului ca voce a glasului pământului și a străbunilor, ca expresie a dragostei pentru ținuturile natale, ca grijă pentru valorile moștenite,

Spunem NU naționalismului ca ideologie și politică ce urmărește întreținerea izolării ațâțarea neîncrederii și urii între diferite naționalități,

Spunem NU rasismului, xenofobiei și exagerărilor de orice fel,

Promovând toleranța și înțelegerea, spunem NU asocierii naționalismului cu cuvinte compromise (șovin,xenofob, socialist,comunist), asociere menită să deturneze sensul pozitiv al sentimentului și datoriei și mai grav să inducă teza diversionistă a „ciocnirii civilizațiilor”

Înțelegem că trăim într-o lume globalizată și respectăm caracteristicile ei.   România și-a asumat apartenența la o Europă unită. Relațiile economice, financiare, culturale, sociale, transced frontierele și credem noi că toate acestea se întâmplă pentru progresul omenirii. Astăzi este evident că nu există cale de întoarcere și nici alternativă.

Este însă în sarcina fiecărei națiuni să-și păstreze valorile identitare și să le transmită generațiilor următoare, așa cum din străbuni, au ajuns până în zilele noastre. Există tocmai  în interiorul unui popor obiceiuri, tradiții, port vestimentar, îndeletniciri foarte diferite și fiecare zonă, regiune și-a păstrat specificul său fără să deranjeze, în cea mai mică măsură, cultura națională în întregul său. Mai mult chiar, fiecare și-a adus propria contribuție  la înflorirea culturală.

Suntem susținătorii incluzionismului în toate acțiunile binefăcătoare ale omului. Unitate în diversitate, unitate înainte de toate ! Unitate bazată pe respectul semenului iar aceasta se poate dacă în atitudinea și în acțiunea fiecăruia există ca înaintemergător IUBIREA.

Suntem un popor creștin și avem moștenire cele zece porunci iar una spune „să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți”. Cine este însă aproapele ? Aproapele este, ca și cel din pilda evanghelică, acela capabil să vină în ajutor, dispus să sprijine, să empatizeze, să înțeleagă, să mângâie, să încurajeze, să „panseze” rănile sufletului și ale trupului.

Respirăm, trăim și ne mișcăm într-o Europă a națiunilor, unde fiecare vine cu valorile sale locale, regionale, naționale, pentru a definitiva fața îmbogățită a culturii europene.

Proiectul Anul European al Patrimoniului 2018, subliniază importanța conservării și promovării moștenirii culturale, ca factor unificator al Europei. Europa este un spațiu de civilizație unitară, cu o istorie comună și depozitara unui tezaur patrimonial de valoare mondială. Neputința, pașii mici și greoi în direcția dezvoltării factorului unificator, par să aibă drept surse lipsa de omogenitate și crizele de identitate. În integralitatea sa, naționalismul presupune  grija, înțelegerea, acceptarea și susținerea sentimentelor native ale tuturor neamurilor.

Toate popoarele  restaurează, își conservă valorile arhitecturale, toate popoarele învață, își cultivă și cunosc istoria devenirii lor, valorile culturale sunt păstrate cu sfințenie.

Oare de ce atât de multe muzee ale Europei  și ale lumii, păstrează statui de daci? Dacă  le au în inventar, dacă le expun , nu sunt nici protocroniste, nici naționaliste ci sunt depozitarele unor mărturii ale trecutului. Dacă printre români există cercetători care, neobosiți, caută noi fațete ale adevărului istoric, reprezintă un fapt la fel de lăudabil precum expunerea statuilor de daci în marile muzee ale lumii. Până și simpla zăbovire asupra subiectului, aduce în atenție un capitol deloc de neglijat din istoria neamului și a întregii regiuni est europene.

Oare nu ne umple de mândrie cunoașterea faptului că străbunii noștri, dacii, nu erau un popor oarecare ci erau puternici, viteji, vrednici bărbați? Glorioasa Romă nu au îndrăznit să pornească un război împotriva dacilor decât atunci când au ajuns în culmea puterii militare, abia la începutul sec II dH.

Marile lor fapte au făurit istorie dar mai există un erou al istoriei- timpul -care scoate la suprafață toate erorile și noi dovezi. În  anul 1557 istoricul venetian Nicolo Zeno scria:“Nici nu se poate da crezare vreunei națiuni în particular…pentru că fiecare națiune, pentru afecțiunea demonstrată pentru propriile lucruri și pentru gloria propriilor străbuni, a inventat multe povești”.( Nicolo Zeno-Cărțile geților, editura Uranus).

Se spune că grecii, “deși ultima dintre națiuni în înțelegerea științelor,se crede prima șI afirmă că primele colonii ale lumii au ieșit de la greci.Sciții povestesc doar despre victoriile lor și nu aduc vorba de înfrângeri. Egiptenii s-au dezvoltat în timp,dar și ei își pun o dinastie peste alta, două dinastii sau puteri care să fi domnit în același timp. Caldeenii și Evreii spun Adevărul mai mult decât oricare, doar că vorbesc numai despre ei și foarte puțin despre alții, nefăcând astfel lumină în istorie. Latinii, doar cei din urmă, au scris bine și cu fidelitate despre războaiele din timpurile lor, dar în antichitate, imitându-i pe Greci, au căzut în multe erori. Francezii și Spaniolii au inventat multe lucruri iar scriitorii vulgari ai limbii noastre, conduși de plăcerea stilului, au introdus în scrierile lor multe elemente de fantezie, fără a fi interesați de adevăr”(Nicolo Zeno.Cărțile geților.p.97)

Istoria este scrisă de către învingători iar cel care comandă o scriere despre sine, va vrea să fie consemnate  pentru  posterioritate doar elementele pozitive, glorificatoare.  Există și în cazul istorisirii prezenței romanilor în Dacia, motive să se creadă că adevărul a fost mistificat.

Se acceptă unanim rolul civilizator al romanilor ajunși în Dacia dar este greu de crezut că a putut să dispară o civilizație, în condițiile existenței dacilor liberi pe teritorii atât de întinse în jurul zonei ocupată de Traian. La scara istoriei, cei peste 160 de ani de ocupație romană nu înseamnă atât de mult încât să dispară un mare popor.

Transilvania a fost sub administrare străină două secole iar românii transilvăneni au dăinuit. Moldova de dincolo de Prut ,de peste două secole, se confruntă cu înstrăinarea dar ființa neamului rămâne încă vie.

De aceea Fundația Origini Carpatice a găzduit Congresul de cultură și civilizație daco-română, pentru că rămâne credincioasă ideii că istoria poate  căpăta noi date pe măsura trecerii timpului ori a descoperirii de noi dovezi .

Acest capitol al istoriei românilor, a fost amplu dezbătut la Congres iar temele prezentate au cuprins un arc temporal mărginit de anul 1453, adică anul căderii Constantinopolului.

În celelalte zile ale anului fundația Origini Carpatice organizează conferințe cu scopul lărgirii orizontului cultural și de cunoaștere, atât al membrilor săi cât  și a oricărui doritor, intrarea fiind liberă.

Temele conferințelor au fost din domenii precum filozofie, literatură română și universală , muzică, pictură, științe , prezentări ale unor marcante personalități din panteonul român dar și universal.

Astfel de teme au fost aduse și în fața  tinerilor prezenți la Universitatea de vară Origini 2017, fără nici o tendință de cantonare în trecut, în istorie ci cu maximă deschidere pentru prezent și viitor.

Este binecunoscut faptul că în timpul întâlnirilor, conferințelor, discuțiilor libere organizate de fundație este stabilită interdicția oricăror manifestări, inclusiv discursive, de învinuire ori denigrare ale unor persoane ori grupuri, indiferent de apartenență, origine sau convingeri. Pentru eventuale abateri de la acest comportament, întreaga responsabilitate revine autorului.

Sept 2017                                                                                                         Ing.Vasile Prăjescu

Distribuie: