Perenitatea studiului „Perit-au dacii?” – Hașdeu

simboluri-dacicie-perit-au-dacii-hasdeu-origini

Perenitatea studiului „Perit-au dacii?” al lui B.P. Hașdeu

Concepţiile gnoseologice, idealurile, aspiraţiile, credinţele, mentalităţile, obiceiurile, paradigma moral-creativ-estetică, într-un cuvânt, acea „matrice stilistică a spiritualităţii” unui popor, de care vorbea L. Blaga în „Spaţiul mioritic”, se regăsesc, profund şi complex, definitoriu şi caracterizator, în tot ceea ce a făurit el în timp.

Valorizarea reperelor fundamentale ale istoriei, civilizaţiei şi culturii unui popor este o îndatorire permanentă şi de onoare a cercetătorilor în orice epocă de evoluţie a acelei naţii.

Lucrarea noastră are ca obiectiv exclusiv relevarea importanţei studiului lui B.P. Hasdeu Perit-au dacii? Considerăm că importanţa acestuia rezultă din trei aspecte esenţiale: ideile enunţate, metoda folosită în argumentare şi viziunea adoptată.

Au trecut 153 de ani de la publicarea acestui celebru studiu Perit-au dacii? de către tânărul de 22 de ani, pe atunci, în 1860, Bogdan Petriceicu Haşdeu. În urmă cu trei ani, părăsise, forţat de împrejurări, Harkovul studenţiei, trecuse Prutul, stabilindu-se la Iaşi. La 24 ianuarie 1859 se realizase, într-o atmosferă de mare entuziasm, Unirea Principatelor. În acei ani, tânărul începuse la Iaşi o febrilă activitate publicistică: editase în noiembrie 1858 revista România, în 1859 Foaea de storia romena iar în martie 1860 Foiţa de istoriă şi literatură, în care a apărut şi studiul în discuţie.. Aducea, în aceste publicaţii, în faţa cititorilor, o paletă largă de probleme de interes naţional: de la istorie, economie, geografie, politică, lingvistică, învăţământ, administraţie, biblioteconomie până la cultură, artă şi literatură. Impresionase oficialităţile printr-o informaţie uluitoare şi printr-o capacitate intelectuală nemaiîntâlnită la o asemenea vârstă. B. P. Hasdeu este numit, în ianuarie 1860, profesor de istorie, geografie şi statistică la Şcoala Reală din Iaşi.

În această atmosferă de iniţiative, de emulaţie şi efervescenţă, tânărul profesor, dornic de afirmare, posesor, încă de pe acum, a unor vaste cunoştinţe de istorie şi lingvistică, însufleţit de un ardent sentiment patriotic, scrie lucrarea Perit-au dacii?, care va determina o breşă, o adevărată ruptură în cântarea la unison a corului de latinişti şi latinomani ai vremii. Formula interogativă folosită urmărea să atragă atenţia cititorilor asupra problemei expuse, iar caracterul retoric implicit conţinea evident răspunsul negativ: dacii nu au pierit! Epoca nu era, însă, favorabilă unei asemenea dezbateri. Curentul latinist nu-şi epuizase nici tirania şi nici gloria, ci era în plină acţiune. Lui Mircea Eliade, care, în 1937, analizează contextul de atunci, i se pare că, într-o atare atmosferă, „Hasdeu apare ca un meteor în această dispută în jurul «latinităţii», a «occidentalizării», a «barbariei» »” (s.n.). Sugestia rezultată din folosirea acestei imagini este că, deşi atrage atenţia prin ineditul şi strălucirea sa, meteorul nu poate influenţa universul pe care îl străbate. El nu poate determina o schimbare a elementelor acestui univers. În fapt, studiul a bulversat lumea ştiinţifică a vremii, a stârnit mari controverse şi atacuri nemaiîntâlnite la persoana tânărului autor.

Este de făcut o observaţie de psihologie comportamentală: tânărul de 19 ani, care fusese nevoit să părăsească Harkovul şi Rusia, o face fără resentimente faţă de civilizaţia, cultura şi limbile slave şi are capacitatea ca, venind în Moldova, unde, în 1857 „se fierbea Unirea”, de a nu se arunca în braţele teoriilor opuse, ale curentului latinist, deşi ar fi avut destule motive, ci, cu o maturitate ieşită din comun, se situează pe o altă poziţie, diferită fundamental. Hasdeu nu era numai o persoană abia ieşită din adolescenţă, cu puternice şi furtunoase trăiri emoţionale, ci un tânăr raţional, cu un larg orizont de cunoaştere, un om de ştiinţă în devenire, care, cu adânci intuiţii şi o percepţie precoce a istoriei naţionale, punea mai presus adevărul istoric, datele ştiinţifice decât resentimentele. Şi extraordinar este faptul că acest tânăr nu greşea iar afirmaţiile lui aveau să facă o lungă şi excepţională carieră în istoria, lingvistica şi civilizaţia noastră, de atunci şi până astăzi, adică de mai bine de 150 de ani. Puţine teorii istorice şi-au dovedit perenitatea în timp. Iar una, dintre cele mai semnificative şi importante pentru noi – dacii nu au pierit, adică suntem urmaşii unor strămoşii demni şi glorioşi -, a fost făcută de un tânăr. Este adevărat: avea doar 22 de ani, dar avea sclipirile unui geniu iar intuiţiile excepţionale aveau să pregătească formarea personalităţii enciclopedice de mai târziu.

De altfel, ideile lui Hasdeu despre daci şi atitudinea faţă de romani sunt mai vechi, ducând spre anii de liceu ai autorului. Cercetătorul Mihai Drăgan afirmă că preocuparea constantă pentru dacism a lui Hasdeu se prefigura încă din adolescenţă, când, la 14 ani, însufleţit de adânci sentimente patriotice, scrie în rusă, într-un limbaj de o anumită simplitate, poeziile „Sînt român” şi „Sînt dac”, şi le prezintă în traducerea cercetătorului E. Dvoicenco, descoperitorul lor. Iată o strofă edificatoare din al doilea text:

„Sînt dac cu trup şi suflet,
Şi cu mândrie aceasta o recunosc!
Sînt dac, nu sînt roman!
Pe romani îi dispreţuiesc.”

Ne preocupă şi ne uimeşte, de mai multă vreme, taina perenităţii studiului Perit-au dacii? al lui Hasdeu. Aşadar, care sunt elementele ce au determinat perpetuarea prestigiului acestei lucrări în timp, peste un veac şi jumătate?

Credem că perenitatea acestui text este dată, în esenţă, de tripla lui valoare ideatică: istorică, ştiinţifică şi patriotică. Să precizăm, mai întâi, că valoarea istorică provine din faptul că se aduce în discuţie o problemă fundamentală a trecutului poporului nostru – etnogeneza sa. Orice teorie pe această temă este importantă. Ea are girul priorităţii, dat de însuşi caracterul esenţial al problemei. Lucrarea lui Hasdeu, înscriindu-se în această temă, are, ipso facto aşadar, acest gir prioritar.

Autor: Prof. Gheorghe Bucur

Distribuie: