Tezaurul de la Pietroasa: Cercetări noi

Monumentul-dedicat-descoperirii-Tezaurului-de-la-Pietroasa

Cloşca cu puii de aur. Cercetări noi.

Ziua Bunei Vestiri, 25 martie 1837. Coasta Istriţei sub platoul Via Ardelenilor, pe la jumătatea pantei sudice, pe terasa înaltă din stânga Gârlei Urgoaia. Doi ţărani, Stan Avram şi ginerele său Ion Lemnaru, pietrari de ocazie, pentru că de curând gerul se muiase, ieşiseră să caute piatră pentru înţelegerea cu „arnăutul” Anastasie Tarba, zis Verusi. Acest albanez, născut în Bitolia, fusese angajat de arhitectul Hardin din Bucureşti pentru reconstruirea podului peste Câlnău1, pentru edificarea Seminarului Episcopiei Buzăului şi pentru lucrările din portul Brăilei, unde cheiurile din lemn erau înlocuite cu altele din piatră.

Via Ardelenilor este un platou de vreo 7 – 8 hectare situat în satul Ochiu Boului, azi Pietroasa Mică, sat aparţinător de Pietroasa de Jos. Concentraţi, cei doi loveau cu vârful răngii de fier stâncile de calcar pentru a găsi „piatră moale”, care se ciopleşte uşor. Mişcând o lespede care „sunase bine” sub lovitura răngii, cei doi au scos la lumină „comoara”: cel mai mare, cel mai celebru şi cel mai râvnit tezaur din Europa: vestita Cloşcă cu puii de aur.
Tezaurul Cloşca cu pui de aur este cel mai important tezaur din aur şi pietre preţioase descoperit vreodată în Europa. Până în 1922, când a fost descoperit mormântul lui Tutankamon, Tezaurul de la Pietroasa a fost cel mai mare din lume.

Era ziua Bunei Vestiri şi cei doi au crezut că a dat norocul peste ei; sau ei peste noroc! Nici nu-şi închipuiau ce vor pătimi de la acest „noroc” – comoara care urma să le aducă nu doar multe necazuri, ci chiar moartea. Uimiţi şi speriaţi de minunăţia ce le-a căzut în mână, cei doi au învelit obiectele într-un pulover, „în poala antiriului”, zice Ion Lemnaru, le-au ascuns în coşul carului şi în amurg, apucând cu fereală pe uliţa dintre grădini, duc şi ascund comoara în podul casei lui Stan Avram. Aici au păstrat-o un an, fără să-i cunoască adevărata valoare; sau neîndrăznind să o recunoască.

La data descoperirii, Tezaurul de la Pietroasa Cloşca cu puii de aur era compus din 29 de piese, conform declaraţiei lui Ion Lemnaru, cel care a văzut primul grămada de lucruri acoperite cu un strat de praf negru. Aşezate pe marele platou, unele în altele şi unele peste altele, acoperite cu fibula mare, imaginea care i s-a imprimat în minte lui Ion Lemnaru a fost aceea a unei cloşti care-şi apără puii. El este naşul tezaurului, cel ce a rostit primul sintagma Cloşca cu puii, care a devenit, chiar din timpul anchetei, numele oficial al comorii: Cloşca cu puii de aur.

În mentalul colectiv din satul Ochiul Boului se păstrează până astăzi câteva relatări interesante despre comoară, neînregistrate în documentele oficiale.

Între altele, memoria satului păstrează şi următoarea informaţie: împreună cu tezaurul se afla şi o marecantitate de bani vechi de aur şi argint, pe care cei doi i-au pus în patru desagi8 (două perechi) şi i-au ascuns în cariera de piatră din fundul curţii lui Stan Avram. În timpul percheziţiilor din perioada anchetei, declanşată de autorităţi în iulie 1838, o parte din aceşti bani şi nişte bare de aur (?) (nici banii nici barele nu sunt menţionate în declaraţiile oficiale ale descoperitorilor), au fost duse şi ascunse în coliba (bordeiul) unei babe, rudă cu ai lui Baciu, care locuia la marginea satului Urgoaia, pe drumul Bădenilor. Când anchetatorii se îndreptau spre coliba ei, baba a aruncat ceea ce avea din comoară într-o crăpătură din preajma casei, astfel că acele lucruri n-au fost găsite de jandarmi.

După moartea celor doi descoperitori, despre aceşti bani ar fi ştiut numai Nicolae Baciu cu fiii lui, Achim şi George. Oamenii spun că din banii găsiţi odată cu comoara, ai lui Nicolae Baciu, care au supravieţuit anchetei, şi toţi urmaşii lor, şi-au rostuit averea, au cumpărat pământuri şi vite, se îmbrăcau ca orăşenii, şi-au făcut case şi acareturi noi, mai mari şi mai arătoase, şi-au trimis copii la şcoli, unii au deschis crâşme sau alte afaceri de comerţ etc., săltându-se peste nivelul celorlalţi consăteni, păstrându-şi această poziţie până la colectivizare, chiar şi după! Şi astăzi neamul Băceştilor este mai răsărit decât ceilalţi pietroşani.

Autor: prof. dr. Eugen-Marius Constantinescu

Distribuie: