Valea Bălănesei

trovantii-de-la-ulmet

Valea Bălănesei. Călător prin Ţinutul Buzăului

Astăzi, mai mult ca oricând, omul simte nevoia sufletească de a călători. Este un imbold firesc, sănătos şi folositor. Şi de această dată ne vom lăsa călăuziţi de spiritul apelor prin bazinul morfohidrografic al Bălănesei.

Acest râu s-a născut din lumină şi din lacrimile pustnicilor rugători, în „noaptea cvasifeudală” a sihăstriilor munţilor Ivăneţului.

Obârşia lui, aflată sub „tăietura dreaptă şi prăpăstioasă” a vârfului omonim, este formată din izvoarele zglobii ale Ivăneţului şi Goideştilor care, croindu-şi drum pe un plai acoperit cu pajişti şi fâneţe îngrădite cu răzlogi şi leaţuri, se năpustesc peste săritorile adânci de deasupra bazinetului depresionar Goideşti – Brătileşti.

Teritoriul drenat de apele sale se situează în partea centrală a Curburii Buzăului, suprapunându-se pe unităţi morfostructurale montane, deluroase şi depresionare.

Cursul său, lung cam cât ai merge o zi călare pe măgar şi adânc cât o tulpină de alior, începe iniţial din această mică „Ţară a moţilor” Buzăului – Brătileştiul.

Până la Brăieşti este un râu de munte curgând printr-o vale îngustă cu pantă mare şi versanţi abrupţi acoperiţi de „duhul zăpăcit al brazilor” şi de „mesteceni cu tulpini de lună”. Aici primeşte pâraiele reci şi umbroase ale Cerbului şi Frasinului.

La Brăieşti, râul îşi potriveşte cursul după cântecul livezilor şi al fâneţelor, semn al intrării lui în Subcarpaţi şi în depresiunea omonimă care se lobează spre văile Pîrscovelului şi Pinului, străjuite de culmea semiîmpădurită a Dealului Timoiu.

Până la intrarea în comuna Bozioru, valea este un pic monotonă cu costişe pline de şleauri, fâneţe şi livezi. În dreptul satului Râu, Bălăneasa primeşte Gârla Fişicilor formată din pâraiele Gornetului, Nucului, Găvanelor şi Pinului. Valea acestei gârle, în jos de Fişici, este extrem de sălbatică şi neprimitoare cu aspect de canion dezvoltat în structuri subcarpatice şi carpatice.

Satele sunt răsfirate pe culmi sau în bazinetele de obârşie, pe sub ţurţudui de piatră cu grote şi bisericuţe în care, odinioară, pustnicii băteau „toaca singurătăţii” răspândind peste lume fiorul credinţei.

În spaţiul acesta cuprins între Aluniş (Colţi) – Nucu (Bozioru) – Ruginoasa (Brăieşti) se află „Athosul românesc”, un panteon natural şi spiritual cu locuri mitice şi mistice, în care, odată intrat simţi fiorii primelor ceremonii arhaice.

La Bozioru, Bălăneasa primeşte pe dreapta Murătoarea, cu obârşia sub muchiile înalte ale Culmilor Măţara şi Hoţilor, sub care se ţin înlănţuite sate vechi de moşneni – Budui, Scăieni, Văvălugi, bântuite de mistere cu oameni giganţi, comori sau poli energetici.

În aval, până la Cozieni, valea se calibrează străpungând şiruri de cueste în frunţile cărora zărim maluri şi microreliefuri de trovanţi de-o frumuseţe rară – Babele de la Ulmet, Gogoanele Runcosului şi Geambaşilor. În acest sector cei mai importanţi afluenţi – Ulmetul, Valea Iepei, Tulburea şi Pănătăul vin tot pe partea dreaptă din dealurile estice ale masivului Blidişel.

La marginea satului Trestia, o livadă cu pruni îmbată cu miresmele ei sfinţii din votivele bisericii de pe dâmb, iar Bălăneasa primeşte o altă Murătoare care adună apele de pe dealurile „înoptând în verde” ale Posobeştilor şi Dâlma – Botanu.

Râul iese din bazinetul Trestiei printr-un sector de cheiţe săpate în gresii şi calcare, în dreptul hotarului cu Lunca Frumoasă. Slăbit de strânsura dealurilor, undele lui cată cale spre tărâmuri voiculesciene, unde primeşte ultimul prinos de ape prin Valea Roatei şi Valea Purcarului. Se varsă în Buzău, mai jos de Pîrscov, ducând cu el taine, credinţe, poveşti şi mitologii nedescifrate.

Veniţi aşadar în Valea Bălănesei un loc plin de mărire a lui Dumnezeu, unde miroase a sfinţire, a livezi şi păduri, a sare şi a colb de drumuri neumblate, dar şi a linişte de dindărătul începutului de lume.

Accesul principal în Valea Bălănesei se face din DN10 la Măgura, urmând la dreapta DJ 203L peste apa Buzăului până la Pîrscov şi în continuare pe firul văii până la Brătileşti. O altă posibilitate, un pic mai anevoioasă, o reprezintă accesul dinspre Valea Slănicului prin Lopătari sau din Valea Bâscii Roziliei prin Gura Teghii pe DJ 203K care traversează Culmea Ivăneţului şi se intersectează cu DJ 203L în Curmătura de la Poiana Popii (com. Brăieşti).

Din bazinele vecine (V. Sibiciului şi Săraţel) se poate ajunge pe DC 78 (Colţi-Muscelul Cărămănesc), în continuare pe DC 89 (Buduile-Scăieni-Văvălugi) şi DC 85 (Fişici-Bozioru) sau dinspre Chilii şi Căneşti pe DC 182 (Şuchea-Odăile-Valea Fântânii) pe Bălăneasa.

Comuna Pârscov – se află la 30 km pe calea ferată şi şosea (DN 10 si DJ 203L) de Buzău, la confluenţa Bălănesei cu râul Buzău, sub poalele dealurilor Mestecenilor şi Târcovului.

Autor: prof. Mihai Mîncu

Distribuie: